Incercam sa-mi imaginez cam cum s-a descoperit focul… si in scenariul meu, sigur ar fi putut fi descoperit mult mai devreme… e imposibil sa nu fi fost si altul inaintea descoperitorului propriu-zis care sa nu fi gasit doua pietre si niste paie uscate, dar cred c-a fost un carcotas, caruia fie nu-i pareau pietrele suficient de netede, fie mult prea colturoase, ba parca si paiele erau un pic trase… sau poate n-a avut chef si atat. A crezut ca scanteia e suficienta. Ori si-a zdrelit mainile la prima incercare si a renuntat. Sau poate i-a si reusit, dar a inceput imediat ploaia si n-a avut cum sa mai convinga pe nimeni ca exista foc.
Pentru cel care l-a descoperit, focul a fost o chestie simpla. A contat mai mult scopul, decat forma pietrei. A iesit ce si-a propus.

Focul e la indemana oricui. Trebuie doar sa vrei. Si sa ai un pic de noroc sa nu bata vantul. Norocul n-ai cum sa-l controlezi, restul depinde doar de tine. Vei fi inca un anonim care descopera focul, dar cred ca e o senzatie mai placuta decat sa pierzi timpul cautand pietre netede si sperand la vremuri bune.
Timpul e singurul lucru care se pierde intr-adevar