Caut ieri printr-un mall bucurestean un costum. Intru intr-unul din magazine, civilizat de altfel (mi se intampla sa intru si in magazine d-astea, na, nimeni nu-i perfect:)). Caut, caut, caut… si gasesc intr-un final un costum. Vazut, placut, vrut sa probez. Il iau la cabina si … eroare. Pantalonii sunt prinsi de sacou cu acelasi sistem de alarma. Analizez rapid situatia: contorsionist nu sunt, salopete nu port, putin probabil sa ma aranjeze in forma asta. Ma duc la casa si o rog pe tanti de-acolo sa ma ajute. Ea, desteapta foc, gaseste Solutia: desface alarma si o monteaza pe gulerul sacoului, astfel incat sa arate pe om ca si cum l-ai trage cu undita din apa. Jumatate din problema e rezolvata, cele doua piese sunt separate. Sacoul intr-o parte, pantalonii intr-o parte. N-am de lucru si-i zic:
- Doamna, eu chiar vreau sa-l probez, nu puteti sa montati alarma in alta parte?
- Pai unde sa v-o pun?
- Pai nu vreau sa mi-o puneti mie nicaieri, as vrea doar sa probez sacoul. Si pantalonii, daca s-o putea. Montati alarma aia pe clapa buzunarului, spre exemplu.
- Eu v-am vorbit frumos, de ce va enervati?
Scoate alarma de pe guler si o monteaza pe buzunar. Eram pe drumul cel bun, numai ca, avand mintea odihnita, duduia mai scoate o alarma si o monteaza pe pantaloni, fix langa fermoar
- Ce faceti doamna?
- E de datoria mea, n-am ce sa fac, asa e regula, fiecare produs pe care-l luati la cabina trebuie sa aiba alarma
- Asta am inteles, dar daca ma duc cu el la cabina, de ce credeti ca fac asta?
- Pai… ca sa-l probati?!?!
- Exact, v-ati prins repede… cum fac eu sa probez pantalonii astia daca nu pot sa-i inchei?
- Pai la pantaloni n-au clape buzunarele
Asta da dilema… daca n-au clape buzunarele, ce poti sa faci? Cauti ceva care sa semene cu o clapa, cum ar fi slitul, nu? Logica mea e invinsa, castiga a ei.
- Chiar trebuie sa ma chinuiti? Nu puteti sa mi-i dati fara alarma? Jur ca nu fug cu pantalonii in buzunar!
- Nu fiti nervos! E de datoria mea sa…
- Datoria dumneavoastra ar fi sa vindeti! Si asa nu cred ca o sa reusiti. La revedere!

1 comentariu
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
ianuarie 12, 2011 la 23:46
Cristina