La multi ani, Romania! La multi ani, romani! La multi ani, prieteni ai Romaniei

Incercati sa nu mai confundati tara cu statul, sunt lucruri diferite. Oamenii ajunsi vremelnic intr-un loc nu inseamna Romania. Si mi-e rusine de rusinea celor carora le e rusine ca sunt romani. Pentru mine a fost prima data in ultimii patru ani cand am fost acasa. Si am simtit-o ca pe „acasa”

Gasiti aici cateva poze de la parada militara din Bucuresti


Ce o fi asta? Am zis ca daca tot punem poze pe net, sa le punem organizat si nu numai. Se cheama IMAGO, raspunde la comenzi prompt si stie sa opreasca timpul in loc cand ai tu nevoie. Ai bucatica ta din timp pe care o duci cu tine cat si pe unde vrei tu.
Deocamdata doar pe facebook, IMAGO poate fi gasit  AICI. Intrati, click pe „Like” si cam aia a fost, restul ar trebui sa fie simplu

Avem si pagina pe blogul asta, cum s-ar zice – ne dezvoltam, iar AICI o sa gasiti eventualele updateuri

Spor la click-uri, like-uri si altele🙂


Azi m-am trezit devreme, mi se misca patul. Vreo 10 secunde, cam asa. Cica a fost cutremur. E bine ca a fost cutremur, ca altfel m-as fi gandit ca e de la vecinul de deasupra. Dar el are 70 de ani, ar fi fost imposibil.
La varsta asta doar Marmureanu mai poate. E dat naibii mosul asta. S-a pensionat dar continua. E pe deviza aia cu “ai castigat, continua! n-ai castigat, continua!”. In Romania nu mai exista alti seismologi. E Marmureanu, unicul si irepetabilul senil vopsit.
Dupa ce ne-a amenintat cu iminenta unui cutremur mare rau, de-o sa ne faca praf de nu ne vedem, dupa care blocurile vor sta invers, sprijinite doar pe antenele de bulgari, ca va fi apocalipsa damboviteana, ca.. si ca… si ca… si ca…
Marmureanu s-a sucit: Vrancea toarce! Mai domnu’ sef, matale sigur te pricepi la chestia asta? Nu ziceai ca ne trosneste bubuiala? Acum toarce? Matale esti seismolog? Sau matzolog?
Mai devreme l-am vazut la TV, zicea ca ei(iata, avem o sansa, sunt mai mult seismologi), la nivelul lor de competenta/expertiza/valoare, nici nu prea mai baga in seama cutremurele astea de 4-5 grade, ca le studiaza p-alea grele… cum ar veni, ei sunt un fel de Barcelona, care ia bataie de la Vointa Sibiu, ca erau jucatorii prea concentrati la sesiunea de autografe.
Un sfat pentru domnul in cauza: pentru binele familiei dvs., incercati sa evitati pariurile sportive, loteria, jocurile de noroc etc. Ar fi pacat sa-i lasati pe drumuri.
Concluzie: m-am cutremurat, dar mi-a trecut. Vrancea toarce. Miau!

Sfarsit. Continua!


La câteva scăpărări de chibrit si un număr similar de chiștoace de rezultatele de răsunet de la examenul de bacalaureat, cosciugul educației naționale se revitalizează la sediul SC Funer(ar)iu SRL. Cum? Cu carduri. Nu d-alea de se trag in Spania, ci d-astea de acces. Dom’ ministru a identificat gaura de la macaroana, dar o tine așa de îmbârligata in furculița, ca nu vede partea ailaltă. Ce zice el: ca daca atârnăm cartele de acces de gatul școlarilor, ăștia vor umple școlile pana la refuz si brusc si dintr-o data invatamantul romanesc se va duce sus, sus, sus, tot mai sus….
Dom’ ministru, colegii aia ai lu’ matale (de genul neutru, cum i-ai depistat personal) care votează cu doua cartele in ședințele camerelor Parlamentului au apărut la televizor. Aia mici i-au văzut. O fi greu, daca chiar si-au propus sa chiulească, sa lase cartela altor colegi si s-o arda vreo 5-6 ore la biliard? Pui cititoare de carduri si pe garduri? Paza militarizata? Dar la scoală din Dealul Viei, unde nici măcar closet n-au studioșii satului (pardon, pt conformitate cu adevărul, menționăm ca exista un WC tip “in doi pari”, respectiv de un par se țin si cu unul dau după câini), unde o sa montezi cititoarele? Pe care din aia doi pari? Crezi ‘mneatale ca asa o sa împiedici abandonul școlar? Crezi ca daca atârni un snur cu o cartela de gatul unui copil, asta o sa-l facă pe ta’su mai bogat, incat sa renunțe la a-l mai trimite pe al mic cu vacile ori la camp, la sapa? Treaba asta cu cardurile stii cum e? e la fel cu ce-a facut nea vecinul alcoolic al bunicului meu (care intre timp s-a si curatat). Asta avea un caine slab mort, infometat la maxim si total apatic in legatura cu serviciul, adica latra doar cand ii trecea amnezia provocata de foame. In rest, era pe vibratii. Stii ce a facut bețivanul cand a inceput cainele sa rașcheteze din puii de prin curte? Nu, nu a inchis puii, nici nu i-a dat de mancare cainelui. Doar i-a scurtat lantul. Vreo 2-3 pui mai inteligenți au vizitat câinele si după ce i-a fost scurtat lanțul. A fost ultima lor vizita. Intr-un final, nenorocitul si-a omorât câinele.
Refuz sa cred ca asta urmaresti, dar fii convins ca spre asta ne indreptam. Invatamantul e in spasme, iar matale ii tai oxigenul.
Hai bre, fii serios! Recunoaște ca mai e un pretenar care are o firma cu obiect de activitate fix furnizarea de sisteme de securitate si are nevoie de niște bani. E mai simplu si mai cinstit. Fii doar hot, nu si criminal!


SOURCE CODE, sau TRANSFER DE IDENTITATE. Un film slabut, care preia o idee mai veche (vezi Deja Vu – 2006 cu Denzel Washington) si oarecum uzata, incercand sa puna intrebarea „ce ar fi daca am putea schimba trecutul”. Un nene, soldat american, se trezeste in corpul unui alt nene, intr-un tren, misiunea lui fiind sa gaseasca o bomba si pe bombagiul care o montase in trenul respectiv, si asta in 8 minute. Dar daca erau doar alea 8 minute, s-ar fi terminat filmul prea repede, asa ca n-o gaseste din prima. Nici din a doua. Nici din a treia, nici din a… probabil pentru ca intre timp se amorezează de o tanara din tren si de-aia se focusează s-o salveze… poveste complicata. Pentru un desen animat ar fi fost chiar reusit, pentru un film – mai greu. In acelasi film in care pe soldatul asta mi ti-l teleportează, materializează si dematerializează sau invers de N ori, pana il găsește pe bombagiu, in același film ziceam, se întâmpla ca omuleții care o ard in touchscreenuri si wirelessuri sa aibă un panou de comanda cu butoane mari si roșii sau modulatoare de volum de la magnetofoane. Ce scrie pe panoul de comanda? Evident, CONTROL PANEL! Deci la Hollywood se fura mouse-urile, așa ca aveți grija. In plus, in filmele de genul asta nu poți sa ai o tastatura normala, slim. Musai sa aiba o rama groasa. Toate detaliile astea sunt amplificate, sa para mai importante, sa aiba greutate.
Norocul nostru e ca traim in Romania. Asta înseamnă ca nici un terorist nu va pune bombe in trenuri niciodată. Gândiți-va doar la trenul ala nenorocit, cu focoasele panacotate la Chitila de către compatrioții noștri mai umbroși. Trenul ala s-a oprit pentru ca asa a vrut mecanicul. De fapt pentru ca mecanicul a vrut sa vanda motorina ciordita chiar din tren. Bun sau cum?
Daca trenul din Source Code se oprea in Romania, nimeni nu trebuia sa se mai întoarcă in trecut, pentru ca deja ar fi in secolul 19. Totul se intampla intr-o zi de vara cu 40 de grade la umbra, ora 11:00. Probabil soldatul-erou ar fi violat-o pe tanti aia intr-un depou dezafectat dupa care ar fi baut sase tuici de suparare ca dragostea nu mai e ce-a fost, bomberman-ul ar fi ramas fara portofel inca de cand era in tren, iar dupa oprire ar fi ramas si fara ceas, constatand in acelasi timp ca i se furase masina cu bomba numarul 2. Ar fi ajuns ravasit in prima carciuma, unde ar fi facut infarct de ciuda vazand televizorul setat pe OTV. Pe ecran scria mare: „BOMBA: Elodia traieste!”. Pai asta e bomba?
Singurii fericiti si nestiutori de la ce li se trage fericirea ar fi fost locuitorii orasului Chicago.
Peste 8 minute va aparea o stire si mai bomba: „Din cauza datoriilor CFR, mecanicul de tren care a salvat orasul Chicago a fost disponibilizat!”.
Filmul se termina brusc si in coada de peste. Pe fundal se vede cum garnitura de tren este demontata bucata cu bucata, incarcata in carute si ia drumul centrelor de colectare de fier vechi. In coltul ecranului – un cronometru: indica 07:59:59.
Se aude o voce dinspre carciuma: „vedeti ba’, americanilor, asa se face treaba in 8 minute!”
E bun?


Drama maxima la bac. Generatia „sh, tz, k, la multzi aniiiiiii” a dat-o de zid. Nasol si grav.Si cu butonul de REC apasat, ca doar au fost primele examene supravegheate video, nu?
Sa zicem ca astia mici de l-au picat sunt niste imbecili, n-au fost in stare sa acumuleze nimic in 12 ani, in ciuda eforturilor disperate alea profesorilor si ale sistemului in general, desi e cam greu sa crezi ca aproape jumatate dintr-o generatie e cretina. Sa presupunem totusi ca ar fi asa…zici „aia e”, bine ca nu-s toti, mai avem o sansa. Ce e frumos in toata chestia asta, e comportamentul Ministerului Educatiei si … si ce nume smecher si-o mai fi atasat in ultimele 24 de ore. Ministerul se comporta ca un sot exigent, care pleaca de-acasa vreo 20 de ani, fara sa zica unde si cat are de gand sa stea, iar cand se intoarce, gasind-o pe nevasta-sa in pat cu altul, ii zice sec: CURVO! Te-am prins!
Dur dar drept, bravo dom’ ministru!


Zi de inaugurări românești.
La București, dom’ doctor inaugurează pasajul Basarab. Al mai lung si mai lat pod din Iurop. Cu hobane. După lupte seculare, care au durat 11 ani, avem podişcă suspendată. Aseară primarele urbei ţinea predici tovărăşeşti cu Ciutacu, pe sistemul „bă Sorine! Da bă Victore, n-ai cu cine, nu mă lasă astia, niște frânari, vor sa-i administreze niște limbi de catifea lu’ Băsescu”, de aveai senzaţia ca din peisaj lipseşte doar o pungă de seminţe din care să se îndestuleze maeştrii, îmbrăcați in maiou si bermiuzi, pe gard, in faţa blocului. Ce zicea doftorul? Păi ca el n-o să facă inaugurări cu tăieri de panglici, cu fast, cu chestii d-astea. Că el e altfel. Ce a ieşit: a pus steagu’, s-a cântat imnul integral, de ziceai că suntem la mondiale, a ieşit cu paradă. Oarece motociclete speriate, două-trei pisicuţe tunate, cu numere de Bulgaria, parada minorităţilor, a purtătorilor de fes… frumos-frumos. Asistenţa a îndurat cu greu asocierea imn lung-căldură mare, asudând abundent si suduind aşijderea. Dar în gând.
In timpul asta, cosașul cel viteaz se îndrepta spre Cluj, să taie panglica la încă 3 km de centură. Nu e mult, dar na, un tronson mic pentru Boc, un pas uriaș pentru omenire. Pentru ca drumul ala de 3 km nu e doar un drum si atât, ala reprezintă noi locuri de muncă. Fetele de la birourile mobile de planning familial sunt fericite.
P.S. nu înțeleg unde găsesc ăştia oameni mai scunzi decât Boc, pentru că de fiecare dată el da noroc de sus cu membrii distinsei adunări, venite să-l pupe şi să-i zică de bine. S-o face preselecție pentru pigmei?

P.S. 2: am fost aseara sa vad minunea minunilor, am chinuit cateva poze cu hobanatu’, vizionare placuta:


Banesti, Prahova. O comuna in care vacile nu pasc ziare si casele nu se sprijina pe gard. Printre putinele ramase in afara evului mediu. Trotuare, iluminat public stradal… chestii din astea, care prin unele parti ale sectorulului care este provoaca vise umede, in putinele zile din an cand mocirla nu domina ulita.
Fara borduriade si arteziene langa bazine olimpice si sali de sport de ‘jde mii de euro, comuna asta are de cativa ani o traditie: se cheama „Om bun”, festival de muzica folk. Iar celor care alcatuiesc publicul nu trebuie sa le spuna nimeni „manutele sus”. In simplitatea lor, oamenii au simtul valorii autentice.
Sambata trecuta, pentru cateva ore, i-am vazut acolo pe Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Daniel Iancu, Andrei Paunescu si Mihai Napu. Cateva ore printre oameni.

Nicu Alifantis


Am plecat de la ce scria Stefan acum cateva zile despre conventii. Ce faci cand ce stiai se inverseaza? Cuvintele sunt conventii. Sens si polisemie:


Tristetea unui secol prost, ca cel in care traim, e ca in unele locuri, pe Terra, oamenii tind sa faca schimb de apucaturi cu salbaticiunile. Fara voia sau concursul celor din urma.
Acum o saptamana vedeam cum erau masacrati cainii fara stapan din Botosani, astazi un nou macel, acela al cailor din rezervatia Letea. Haita nu reuseste sa gaseasca alte solutii, haita e determinata sa ucida, ca si cum moartea ar fi singura care ar tine-o in viata. Haita actioneaza irational, din instincte de supravietuire si in ideea ca singura specie tolerabila pe fata pamantului e fix aia din care membrii haitei fac parte.
Semnam petitii cu credinta ca putem schimba lucrurile, desi din punctul meu de vedere total inutil. Haita are alte mecanisme de functionare, alte repere. Comunicarea cu haita e o chestiune dificila, tocmai pentru ca o regula de baza a comunicarii e aceea de a adapta mesajul la nivelul si posibilitatile de intelegere ale conlocutorului.
Pe principiul dominoului invers, dezumanizarea, revenirea la instinctele primare, e cauzata de doua chestiuni: lipsa de educatie si foamea. Pana la eliminarea cauzelor, am proasta premonitie ca vom tot asista la astfel de orori. Si vor tot exista vinovati fara vina. Iar oamenii vor fi tot mai putini, inmultindu-se salbaticiunile bipede.

ce-am mai zis