Un film bun, nemtesc (pt cei care au vazut destul sirop americanesc in pahar de carton de la multiplex)
Schimbarile nu sunt intoteauna binevenite, mai ales daca nu prea stii ce se intampla dincolo de tine.
Alex Kerner e un adolescent din RDG. Mama lui devenise instructor de pionieri dupa ce tatal lui reusise sa fuga in RFG. 1989 si manifestatiile anti-comuniste premergatoare caderii zidului Berlinului ii gasesc pe cei doi in situatii diferite. Alex – alaturi de cei care protestau pentru deschiderea frontierelor si libera circulatie, in timp ce mama lui, Anna Schafer, activista inflacarata de idealurile comuniste, se indrepta spre receptia organizata cu ocazia zilei nationale a RDG, 40 de ani de comunism, unde urma sa aiba sansa de a da mana cu Gorbaciov. Actiunea de protest este reprimata, iar Anna sufera un infarct cand isi vede fiul batut si incarcat intr-un camion al fortelor de ordine. Urmeaza o coma profunda, de 8 luni, care arunca sub pres caderea zidului, deschiderea granitelor, si toate cele ce au urmat acestora. Dupa 8 luni activista de partid se trezeste din coma, intr-o lume in care toate lucrurile in care crezuse vreodata incetasera sa existe, iar in locul lor venisera antenele parabolice si masinile vest germane, blugii si Burger King. Orice emotie puternica ii poate fi fatala.
Sarcina lui Alex este sa reconstruiasca realitatea pe care o stia mama lui. Urmeaza un sir lung de situatii comico-tragice, care fac filmul sa merite vazut.
Oamenii gasesc ca e mai potrivit sa ii protejeze pe cei la care tin, alimentandu-le realitati alternative. Nu e inotdeauna o chestie desteapta, dar aici, oricat de urata si respingatoare ar putea parea ca si concept, minciuna tine un om in viata.

Uploaded with ImageShack.us