“Bravo lui, e baiat destept si se descurca.”
“ E descurcaret, n-ai ce-i zice.”
“Daca poate, bravo lui. “
Descurcaretul – o specie respectata. De catre cine? Pai de imbecili ca aia care debiteaza cretinismele de mai sus. Fiecare dintre noi a auzit cel putin o data una dintre sintagmele de mai sus. Descurcareala a ajuns virtute, descurcaretul – un tipar social, un statut la care merita sa aspiri. Descurcaretul e baiatul care a reusit sa faca bani rapid, sa ajunga sus, sa cunoasca lume, sa se invarta, sa fie smecher si uneori celebru.
Cum face descurcaretul sa ajunga descurcaret? Pai numai din combinatii. Nu cu firme din domeniul privat, ca alora le pasa de banii lor, ci cu statul, unde e ceva mai aerisit.
Ca intr-un joc piramidal, numai descurcaretii castiga. Acum a venit un soi de scadenta, imbecilii adulatori ai descurcaretilor trebuie sa le acopere gaurile. 5% la TVA, 25% de la bugetari, pensile sub 1000 de lei impozitate. Un fel de Caritas.
Iar eu trebuie sa imi asum statutul de victima colaterala. Dragut, nu?
Boule, prostule, cretinule, descurcaretii sunt smecheri pe banii tai. Ei pot pe banii tai. Se descurca pe banii tai. Si ai boilor, prostilor si cretinilor ca tine! Si a naivilor ca mine, care au avut ghinionul sa va aiba ca si concetateni, gloata de imbecili! Dezgustatoare creaturi, proaste pana la transpiratie!