Masina nemteasca a luat-o iar razna, bordul crede ca s-a mutat Craciunul in martie si imi aprinde intre ochi cate doua-trei beculete, care se sting, se aprind, iar se sting… din cand in cand, mai exact la fiecare 3 secunde, piuie… chestii d-astea, de se intampla oricui, suficient de prost cat sa mai creada in mitul masinii nemtesti.
Taximetristii – ii urasc din principiu. Urasc taxiurile cu husele alea infecte pe scaune, ca si cum dosul meu ar deteriora grav minunatia de tapiterie, mi-e sila de ideea de a vedea balanganindu-se cruciulitele, zanganelele, zarurile si alte obiecte dragi purtatorului de trening cu prosop pe gat si lant gros ca pa desht, intitulat taximetrist. Urasc sa aud dobitoci prin statie, urari de sa moara sa faca sa dreaga pentru 573, insotite de rugamintea sincera „asteapta-ma in gatu’ ma-tii 5 minute la oemveu, la Giurgiului, ca nu mori”. Urasc imbecilul care tine telefonul in mana dreapta, tigara in stanga si volanul cu piciorul, de la Dr. Sarii pana in Colentina. Mi-ar placea, daca s-ar putea, sa mor din vina mea, nu din cauza unui jegos burtos care crede ca Loganul e transportor blindat, semnele de circulatie sunt optionale, rosu e totusi o culoare si se poate trece etc.
Asadar azi, dupa multi ani, am mers cu autobuzul. Prin Bucuresti. Dupa ce am auzit cateva mesaje de genul „contravaloarea taxei de transport se regaseste in calitatea serviciilor RATB. alege statutul de calator cinstit”, care contrastau puternic cu aromele fine de „absent/a la dus pentru o perioada nedeterminata si nedeterminabila”, am ales mersul pe jos. Asta e motivul pentru care n-am putut sa nu remarc (din nou) pistele pt biciclete, care se opreau invariabil fie in groapa lu’ Apanova, fie in pomul lui ADP. Nu ca ar fi bucurestenii vreo specie de ciclisti redescoperita brusc, dar macar daca un „cineva” a stabilit stiintific ca asta lipsea, sau i s-a zis „fa, bai boule, piste de biciclete, ca asa zice mizeria asta de legislatie europeana”, atunci acel cineva ar fi putut sa le faca si utilizabile.
Intre timp suntem ocupati cu aplauzele pentru autostrazi nord sud est vest, dar asteptam cuminti topirea zapezii, singura modalitate in care ar putea vreodata sa dispara.
Bucurestiul e un oras misto. Rectific: „la misto”