Despre meciul din seara asta, la care am facut greseala sa ma uit, nimic de zis. Mai bine traim cu amintirile din copilarie
In 1990 Romania ajungea in Italia, la mondiale, lumea era pe strazi. In 1994 stateam mult dupa miezul noptii, sa aud vocea lui Topescu anuntand victorie dupa victorie, in cea mai buna perioada a echipei nationale, turneul final din Statele Unite. Apoi, usor usor, am uitat ce e fotbalul. Subiectele s-au schimbat, n-am mai vorbit despre meciuri, despre victorii, despre spectacol. Am avut spre dezbatere publica nunta lui Mutu, botezul copiilor lui Chivu, drogurile lui Mutu, Dodel si silicoanele maimutei cu care a iesit din Bamboo la 5 dimineata, injuraturile lui Radoi, despre Gigi, Pinalti, Piti Barbut s.a.
De cativa ani auzim aceeasi placa, dupa fiecare esec: am avut o grupa grea… Dumnezeu n-a fost roman….. am fost urmariti de ghinion… adversari de valoare… arbitrul ne-a furat…
ce idiotenii mai auzim pana ne vom califica la un campionat? fie el si satesc…
Asta daca se va intampla vreodata sa avem ocazia sa mai vorbim despre fotbal