SOURCE CODE, sau TRANSFER DE IDENTITATE. Un film slabut, care preia o idee mai veche (vezi Deja Vu – 2006 cu Denzel Washington) si oarecum uzata, incercand sa puna intrebarea „ce ar fi daca am putea schimba trecutul”. Un nene, soldat american, se trezeste in corpul unui alt nene, intr-un tren, misiunea lui fiind sa gaseasca o bomba si pe bombagiul care o montase in trenul respectiv, si asta in 8 minute. Dar daca erau doar alea 8 minute, s-ar fi terminat filmul prea repede, asa ca n-o gaseste din prima. Nici din a doua. Nici din a treia, nici din a… probabil pentru ca intre timp se amorezează de o tanara din tren si de-aia se focusează s-o salveze… poveste complicata. Pentru un desen animat ar fi fost chiar reusit, pentru un film – mai greu. In acelasi film in care pe soldatul asta mi ti-l teleportează, materializează si dematerializează sau invers de N ori, pana il găsește pe bombagiu, in același film ziceam, se întâmpla ca omuleții care o ard in touchscreenuri si wirelessuri sa aibă un panou de comanda cu butoane mari si roșii sau modulatoare de volum de la magnetofoane. Ce scrie pe panoul de comanda? Evident, CONTROL PANEL! Deci la Hollywood se fura mouse-urile, așa ca aveți grija. In plus, in filmele de genul asta nu poți sa ai o tastatura normala, slim. Musai sa aiba o rama groasa. Toate detaliile astea sunt amplificate, sa para mai importante, sa aiba greutate.
Norocul nostru e ca traim in Romania. Asta înseamnă ca nici un terorist nu va pune bombe in trenuri niciodată. Gândiți-va doar la trenul ala nenorocit, cu focoasele panacotate la Chitila de către compatrioții noștri mai umbroși. Trenul ala s-a oprit pentru ca asa a vrut mecanicul. De fapt pentru ca mecanicul a vrut sa vanda motorina ciordita chiar din tren. Bun sau cum?
Daca trenul din Source Code se oprea in Romania, nimeni nu trebuia sa se mai întoarcă in trecut, pentru ca deja ar fi in secolul 19. Totul se intampla intr-o zi de vara cu 40 de grade la umbra, ora 11:00. Probabil soldatul-erou ar fi violat-o pe tanti aia intr-un depou dezafectat dupa care ar fi baut sase tuici de suparare ca dragostea nu mai e ce-a fost, bomberman-ul ar fi ramas fara portofel inca de cand era in tren, iar dupa oprire ar fi ramas si fara ceas, constatand in acelasi timp ca i se furase masina cu bomba numarul 2. Ar fi ajuns ravasit in prima carciuma, unde ar fi facut infarct de ciuda vazand televizorul setat pe OTV. Pe ecran scria mare: „BOMBA: Elodia traieste!”. Pai asta e bomba?
Singurii fericiti si nestiutori de la ce li se trage fericirea ar fi fost locuitorii orasului Chicago.
Peste 8 minute va aparea o stire si mai bomba: „Din cauza datoriilor CFR, mecanicul de tren care a salvat orasul Chicago a fost disponibilizat!”.
Filmul se termina brusc si in coada de peste. Pe fundal se vede cum garnitura de tren este demontata bucata cu bucata, incarcata in carute si ia drumul centrelor de colectare de fier vechi. In coltul ecranului – un cronometru: indica 07:59:59.
Se aude o voce dinspre carciuma: „vedeti ba’, americanilor, asa se face treaba in 8 minute!”
E bun?