Dans pe sarma, acrobatie continua, jonglerii si slalom. Genul saltimbanc cu aspiratii inalte.
Cauti un ceva, un reper, un punct fix in toata dementa asta. Cauti «the thing» care sa te pastreze in echilibru.
Stupizenia iti zice ca punctul asta e in afara ta. Error – e la tine. Da-i un search, ca trebuie sa-l gasesti.
Si daca dai un pic pe langa, aia e … se intampla oricui. Experiente futuimasiste si spiturile luate in dinti, toate fac parte din jocul de-a echilibrul. Plus un prosop cu care se sterg toti, sperand sa le ramana macar o scama mica mica pe frunte, ori lipita de vreun fir de par din barba, sau macar intr-o unghie taiata stramb sa se agate doua trei fire. Pe prosop il cheama noroc.
Un curent perpetuu, cu miliarde de adepti, o arta cu miliarde de artisti, unii mai slabi, alti mai buni, unii mai experimentati, altii mai putin, unii de care succesul se lipeste, altii – calcati pe cap de esec. E ca jocul de table… ’geaba daca n-ai noroc de zar. Norocu’ lu’ echilibru – asa l-am botezat. Altfel e doar supravietuire – doar din noroc chior
Nimic nu e cert si totusi are sens. Altfel devii nordic si totul e previzibil. Probabil nici ora la care dai coltu’ nu mai e la voia intamplarii, exista vreo lege care sa reglementeze decesul, intre 16:15 si 18:43.
Ia-le cum vin. Lasa-le cum pleaca. Bocetele sunt pentru cei care inca il cauta pe “the thing”. Poti sa dai cu batista alba in trenuri doar daca esti convins ca nu e conductorul orb si n-ai altceva mai bun de facut

Anunțuri