A fost odata ca niciodata un ins care ii dadea unui cunoscut niste bani, in mod regulat, si ii zicea asa: « uite directore, tine-mi si mie banii astia, ca sunt cam risipitor in ultimul timp si mi-e ca nu mai apuc sa strang sa plec de sarbatori in concediu »
Facea chestia asta de ceva timp, i-a dat in fiecare luna bani, constiincios, cu gandul la concediul ala lung. Nu-si mai amintea sa-l fi intrebat daca poate sa se foloseasca de banii aia pana cand o sa aiba el nevoie de ei sau nu, dar stia sigur ca « directorul » i-a folosit si nu l-a prea interesat ce facea cu ei. El stia ca ii trebuie banii de sarbatori, pana atunci prietenul lui poa’ sa se spele cu ei pe cap
Au venit si sarbatorile, il suna sa-i spuna ca-i trebuie banii, ca vrea sa plece in concediu. Ala zice ca nu ii are momentan pe toti, dar ca ii poate da 85% din ei.
« Fratioare, ai apucaturi de prim-ministru, jur, dar eu nu sunt pensionar. Si daca as fi, te-as bate rau ! »
Si uite asa, de-atunci nu se mai inghit reciproc

Il inlocuim pe director cu statul si concediul cu pensia ? Nu, ca n-ar mai fi basm

Anunțuri