Tristetea unui secol prost, ca cel in care traim, e ca in unele locuri, pe Terra, oamenii tind sa faca schimb de apucaturi cu salbaticiunile. Fara voia sau concursul celor din urma.
Acum o saptamana vedeam cum erau masacrati cainii fara stapan din Botosani, astazi un nou macel, acela al cailor din rezervatia Letea. Haita nu reuseste sa gaseasca alte solutii, haita e determinata sa ucida, ca si cum moartea ar fi singura care ar tine-o in viata. Haita actioneaza irational, din instincte de supravietuire si in ideea ca singura specie tolerabila pe fata pamantului e fix aia din care membrii haitei fac parte.
Semnam petitii cu credinta ca putem schimba lucrurile, desi din punctul meu de vedere total inutil. Haita are alte mecanisme de functionare, alte repere. Comunicarea cu haita e o chestiune dificila, tocmai pentru ca o regula de baza a comunicarii e aceea de a adapta mesajul la nivelul si posibilitatile de intelegere ale conlocutorului.
Pe principiul dominoului invers, dezumanizarea, revenirea la instinctele primare, e cauzata de doua chestiuni: lipsa de educatie si foamea. Pana la eliminarea cauzelor, am proasta premonitie ca vom tot asista la astfel de orori. Si vor tot exista vinovati fara vina. Iar oamenii vor fi tot mai putini, inmultindu-se salbaticiunile bipede.