Zi de inaugurări românești.
La București, dom’ doctor inaugurează pasajul Basarab. Al mai lung si mai lat pod din Iurop. Cu hobane. După lupte seculare, care au durat 11 ani, avem podişcă suspendată. Aseară primarele urbei ţinea predici tovărăşeşti cu Ciutacu, pe sistemul „bă Sorine! Da bă Victore, n-ai cu cine, nu mă lasă astia, niște frânari, vor sa-i administreze niște limbi de catifea lu’ Băsescu”, de aveai senzaţia ca din peisaj lipseşte doar o pungă de seminţe din care să se îndestuleze maeştrii, îmbrăcați in maiou si bermiuzi, pe gard, in faţa blocului. Ce zicea doftorul? Păi ca el n-o să facă inaugurări cu tăieri de panglici, cu fast, cu chestii d-astea. Că el e altfel. Ce a ieşit: a pus steagu’, s-a cântat imnul integral, de ziceai că suntem la mondiale, a ieşit cu paradă. Oarece motociclete speriate, două-trei pisicuţe tunate, cu numere de Bulgaria, parada minorităţilor, a purtătorilor de fes… frumos-frumos. Asistenţa a îndurat cu greu asocierea imn lung-căldură mare, asudând abundent si suduind aşijderea. Dar în gând.
In timpul asta, cosașul cel viteaz se îndrepta spre Cluj, să taie panglica la încă 3 km de centură. Nu e mult, dar na, un tronson mic pentru Boc, un pas uriaș pentru omenire. Pentru ca drumul ala de 3 km nu e doar un drum si atât, ala reprezintă noi locuri de muncă. Fetele de la birourile mobile de planning familial sunt fericite.
P.S. nu înțeleg unde găsesc ăştia oameni mai scunzi decât Boc, pentru că de fiecare dată el da noroc de sus cu membrii distinsei adunări, venite să-l pupe şi să-i zică de bine. S-o face preselecție pentru pigmei?
P.S. 2: am fost aseara sa vad minunea minunilor, am chinuit cateva poze cu hobanatu’, vizionare placuta:
6 comentarii
Comments feed for this article
iunie 20, 2011 la 11:05
camelia
Ce de mai drăgălăşii, cu temei şi unele de-a dreptul filosofice…ceea ce părea a fi o ficţiune, iat-o dară, înfăţişată ochilor şi dată spre atingere, devenită realitate. Putem acum, dară, admite, acea perfectibilitate continuă, precum şi acel spor, realizat, ce’i drept într-un istoric…dar ce mai contează? E acum o expresie actuală? Este…Este tot ceea ce contează…Sau nu?
Important este că o nevoie a născut un interes. Că mai râmân multe nevoi fără număr…fără număr ( precum o „zicere”), asta e deja altă poveste.
S-o face selecţie pentru pigmei? Nu ştiu, dar îmi zic că totul e cu un rost…intenţii şi perspective ducând la o dispensă… de un unul ori de vreun altul…ori dimpotrivă.
iunie 20, 2011 la 11:10
camelia
Ce crezi, Boc, aşa mic-mititel precum îi, se înalţă oare la propria-i esenţă? Or’ e un simulacru al acesteia?
Hihihi..scuze, dar nu m-a putut stăpâni.
iunie 20, 2011 la 11:19
Masca
la cata esenta zace in el, nici nu e nevoie sa stea in picioare, poate sa se intinda pe burta si e fix unde trebuie ca nivel :))
iunie 20, 2011 la 13:45
camelia
În josul inserturilor fotografice, pentru care eu, o provincială, nu am decât a-ţi mulţumi, dezvăluie şi data…aşa..ca indicialiate temporală…cea spaţială fiind deja cunoscută…capitala cea mirifică.
„Zi de inaugurare”:……17 iunie, da?
Pentru posteritate.
Mulţumesc; dacă nu îţi citeam blogul, habar nu aveam despre întâmplare.
Şi îţi mai mulţumesc pentru că ţi-a izbutit o ironică şi sarcastică spunere, precum ziceam, plină de drăgălăşii; una autentică.
iunie 20, 2011 la 13:52
Masca
18 iunie, inaugurare cu cantec. 19 iunie – pentru trafic rutier si tramvaie 🙂
iunie 20, 2011 la 17:00
camelia
*erată, cu scuzele de rigoare
„aceea perfectibilitate continuă”…înlătură, te rog, un „e”; sunt doi…unul era îndeajuns.