Zi de inaugurări românești.
La București, dom’ doctor inaugurează pasajul Basarab. Al mai lung si mai lat pod din Iurop. Cu hobane. După lupte seculare, care au durat 11 ani, avem podişcă suspendată. Aseară primarele urbei ţinea predici tovărăşeşti cu Ciutacu, pe sistemul „bă Sorine! Da bă Victore, n-ai cu cine, nu mă lasă astia, niște frânari, vor sa-i administreze niște limbi de catifea lu’ Băsescu”, de aveai senzaţia ca din peisaj lipseşte doar o pungă de seminţe din care să se îndestuleze maeştrii, îmbrăcați in maiou si bermiuzi, pe gard, in faţa blocului. Ce zicea doftorul? Păi ca el n-o să facă inaugurări cu tăieri de panglici, cu fast, cu chestii d-astea. Că el e altfel. Ce a ieşit: a pus steagu’, s-a cântat imnul integral, de ziceai că suntem la mondiale, a ieşit cu paradă. Oarece motociclete speriate, două-trei pisicuţe tunate, cu numere de Bulgaria, parada minorităţilor, a purtătorilor de fes… frumos-frumos. Asistenţa a îndurat cu greu asocierea imn lung-căldură mare, asudând abundent si suduind aşijderea. Dar în gând.
In timpul asta, cosașul cel viteaz se îndrepta spre Cluj, să taie panglica la încă 3 km de centură. Nu e mult, dar na, un tronson mic pentru Boc, un pas uriaș pentru omenire. Pentru ca drumul ala de 3 km nu e doar un drum si atât, ala reprezintă noi locuri de muncă. Fetele de la birourile mobile de planning familial sunt fericite.
P.S. nu înțeleg unde găsesc ăştia oameni mai scunzi decât Boc, pentru că de fiecare dată el da noroc de sus cu membrii distinsei adunări, venite să-l pupe şi să-i zică de bine. S-o face preselecție pentru pigmei?

P.S. 2: am fost aseara sa vad minunea minunilor, am chinuit cateva poze cu hobanatu’, vizionare placuta:

Anunțuri