Un film din 2006, castigator al Oscarului pentru cel mai bun film strain. Recunosc ca nu l-as fi vazut poate nici acum, daca nu mi l-ar fi recomandat un bun prieten.

Nu e orice film. Nu e o descriere a unor evenimente si atat, nu e un documentar, nu e un sirop, nu e un digestiv, nici macar o drama cu iz de sange pe pereti doar pentru a satisface publicul. Nu-i gasesc o descriere potrivita, nu reusesc sa-l incadrez intr-un tipar.

Dar te face sa intelegi ca in afara oricaror sisteme sau oranduiri, dincolo de crezuri politice si indoctrinari, dincolo de orice regulamente si legi, dincolo de cliseele in care intri fara sa iti dai seama si uneori nu mai iesi niciodata, dincolo de rigurozitate si precizia cronometrului, dincolo de profesie si de orice, exista demnitate, exista sensibilitate, exista principii, exista moralitate, exista onoare.

Pentru ca mai exista oameni!

Sunt cateva scene memorabile, dar doua dintre ele sunt absolut geniale. Intalnirea dintre copil si ofiterul STASI si scena finala – «E pentru mine»

urmatoarele parti le gasiti la acelasi user pe youtube.com
vizionare placuta!